Dragoș Iorgulescu



Că tot nu am mai scris undeva pe mărețul Interneț vreo rețetă în utimii ani, poate ar fi util s-o fac. Așa, când se nimerește. Încep cu una numai bună de servit chiar și unui copil cu vârsta de peste 1 an (cu condiția să nu fie alergic la ciuperci și să aibă totuși ceva dinți în gură, plus stăpânirea masticației).

În magazin, privirea mi-a alunecat pe-o cutie cu gălbiori de pădure. Proaspeți, din zona Beiuș (așa scria pe etichetă). Se vedea pământul pe ei, deci am cumpărat cu oareșce nerăbdare. Deși, după mintea mea, ciupercile sunt și mai gustoase când le mănânci crude, eventual chiar după ce le-ai cules în timp ce umblai aiurea prin pădure la pas sau cu bicicleta, deja vizualizam gătirea.

Se pare că cei mai mulți se bucură de vară numai cu grătare, grăsime de porc și bere la tonă, însă-mi vine un pic de grețică la gândul cărnărăii pe temperaturi de peste 30 de grade (plus tot fumul aferent). Așa că e anotimpul perfect pentru fructe, legume și alte bunătăți de sezon, luate din piețe sau alte locuri similare.

Ingrediente

  • o casoletă/cutie sau câteva mâini de gălbiori de pădure
  • 1/2 ceașcă de bulgur
  • 3 morcovi medii
  • o ceapă galbenă
  • un cătel de usturoi
  • o legătură de mărar și una de pătrunjel
  • pastă de tomate/bulion/suc de roșii (depinde ce aveți și ce vă place)
  • sare, piper, boia dulce, ulei de măsline

Preparare

Gălbiorii se spală bine în câteva ape și se curăță pământul de pe ei. Se taie felii sau în bucăți aiurea, după chef, preferință sau audiență (dacă vrei să-i dai și copilului, toacă-i mai mărunt). Îi ții într-un castron.

Se pune la fiert bulgurul la un loc cu morcovii curățați și tăiați, adăugând în apă foarte puțină sare și o lingură de ulei de măsline. Se fierbe la foc mic spre mediu, până când se umflă bine (cam 15 minute).

Toci ceapa destul de mărunt și feliezi usturoiul (nu-l pisa, că-i prea intens gustul după aia). Pune-le într-o tigaie cu niscaiva ulei de măsline (nu mult!) și un praf timid de sare. Acoperi și le dai la foc mic, până se înmoaie fain fără să se ardă sau să se călească.

Când ceapa e gata, torni ciupercile peste și amesteci bine. Adaugi un pic de apă, dar nu multă, căci ciupercile vor lăsa și ele ceva. Acoperi și lași la foc mic. Odată ce bulgurul e gata, îl scurgi (fără să-l clătești, căci glutenul ăla-i valoros pentru textură, gust și formă) și-l ții un pic de-o parte. Toci niște mărar și pătrunjel, după gust. Preferabil mai mărunt și nu în cantități industriale.

Verifici ciupercile și, odată ce s-au micșorat și au prins o culoare un pic mai închisă, torni bulgurul în oală. Adaugi vreo 3-4 linguri de pastă de tomate și jumătate de ceșcuță cu apă (cu asta poți să mai completezi dacă vezi că-i prea uscat). Amesteci bine de să-i sară ochii, apoi pui și verdeața. Mai amesteci o dată și lași tigaia (sau oala, naiba știe-n ce-ți place să gătești) cu capacul pus, la foc mic, vreme de încă 5-7 minute.

Cam aia e. Răcești bine și-o servești simplă sau cu brânză telemea. Sau cu sfeclă roșie, d-aia fiartă și conservată-n oțet.

Poftă bună! Sau, dacă te plângi că n-am pus quinoa în loc de bulgur, să-ți stea-n gât!