Dragos Iorgulescu's website | cvtech blogthoughtsbandcampgithub
home \ hlog \ "Nu suntem liberali și nici atei, oricât de mult ne-am da astfel"
Written on  

Deși sunt două cuvinte ce stau pe buzele tuturor în ultimii 20 de ani, suntem destul de departe de rezonanța adevărată cu ce definesc ele. Mai ales din punct de vedere cultural. Și cred că, într-un final, e bine că suntem așa, pentru că rostim sus și tare niște idei care credem că ne pun în aceeași găleată cu Occidentul către care tindem (cam distorsionat pe alocuri, însă asta-i altă discuție), dar nu ni le însușim mai deloc. Pentru că ne e teamă să recunoaștem cu voce tare dorința de a implementa un socialism modern, poate și pentru că nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă asta. Să-ncerc să mă explic, înainte să dați cu pietre.

Două concepte destul de complicate și care antrenează multe caracteristici, liberalismul și ateismul „sună bine” atunci când ieși din foame după vreo generație și un pic de comunism serios. În fine, faza cu ateismul făcea parte din doctrina oficială a Partidului Comunist (de, așa era template-ul implementării, ‘nțelegi?), dar nu e ca și cum oamenii de rând erau alergați și împușcați pe stradă pentru că mergeau la multele biserici care au rămas în picioare (însuși clerul făcea parte din Securitate, fiind un izvor important de informații). Te trezești brusc că ești în urmă și vrei să recuperezi rapid. De chiaun ce ești, decizi să copiezi exact ce fac „ăia mai șmecheri”. Așa că începi să turui cu liberalismul, productivitatea, piața liberă și, la final, ateismul (sau o variație a acestuia). Împrumuți din cuvintele lor, bei ce beau ei, te îmbraci cu mărcile lor și te comporți ca-n filmele venite din zona aia. Pentru că nu vrei ca persoana ta să fie asociată cu retrograzii ăia cu mintea-nchisă și-nghețată-n timp (undeva prin secolul 16), ce se târâie în genunchi prin biserici și pupă mâinile unor bărboși libidinoși îmbrăcați în straie de aur. Și pe bună dreptate!

La naiba, una e să ai repere morale bazate pe niște idei simple (vezi-le p-alea de stau, întâmplător, la baza oricărei religii avraamice: Iudaismul, Creștinismul și Islamul, nelimitându-se la ele) și alta e să divinizezi un „cler elitist” bazat pe prostire, manipulare și oprimarea gândirii! Doar că fix aici se duce discuția de râpă.

Pare simplu: zicem că suntem atei, deci înseamnă că suntem evoluați din punct de vedere intelectual. Nu există autorități supreme sau alte bazaconii, iar moralitatea și adevărul devin subiective. Ei, fix în a doua parte apare problema și exact asta nu pricepem noi despre țările și națiile evoluate. Ăia au ajuns unde au ajuns pentru că și-au clădit cultura și legislația pe câteva principii simple, moștenite din credințele alea vechi. Logic, niciunul nu le-a luat ad litteram, căci nu așa se face, dar principiile au fost bune și s-au dovedit utile în a clădi o societate cât de cât stabilă și coerentă ce a dat naștere unor oameni serioși ce-și văd de treabă cu ceva mai multă silință. Să negi rolul jucat de ideile alea vechi, doar pentru că sunt răstălmăcite de diverși indivizi prin felurite lăcașe de cult, e o mare pierdere. Și, cumva, o bună parte din societatea noastră pare că simte asta și de aia zic că nu suntem atei, oricât de cool ni se pare că sună și oricât de mult sperăm să ne audă ăia de prin UE că spunem asta, doar-doar mai bem vreo bere cu ei.

Plus că, deși nu avem legătură cu mediul bisericesc, tot căutăm să ne conectăm cu ceva, tot ne punem întrebări, tot ne sperie moartea uneori. Un instinct normal al ființei umane, de care nu trebuie să fugim. Suficient ar fi să transpunem ideile astea într-un cadru actualizat, la fel de metafizic, doar că deja o dau eu în diverse și divaghez inutil.

Nici liberali nu suntem. Ce, nu mă crezi? Păi, noi ăștia de țipăm că lumea trebuie să fie productivă și să dea 110% muncind cu sârg, facem cam exact opusul: frecăm menta cum prindem ocazia, visăm la concedii cât mai lungi și multe zile libere disponibile în fiecare an, ne bucurăm de orice zi liberă dată de stat și nu prea ne ostoim cu munca. Da, știu, puțini sunteți ăi conștiincioși cu adevărat până în măduva oaselor (și cei ce mișcă lumea mai mult decât cei din jurul vostru) și mulți cei ce vă afișați lumii ca fiind persoane ocupate și importante, cărora li se cuvine totul doar pentru că stau cu curul înfipt într-un scaun. Nu prea ne stă în fire asta cu muncitul pe rupte, la fel cum fugeam și fugim de armată dar avem pretenția să fim apărați.

Desigur, putem fi foarte muncitori și dedicați (exemple avem destule și trebuie scoase cât mai în față, căci acești oameni sunt un model real, tangibil), dar simțim nevoia contactului cu cei din jur și a timpului petrecut cu aceștia. Că-i vorba de familie, copii, soții, amante, golanii de la bloc, băjeții din brigadă sau fetele din Vamă, nu vrem să ne simțim ca niște roboți. Visăm la timpul nostru, vrem mai mult răgaz pentru noi, pentru a simți pulsul vieții și pentru a ne auzi respirația (chit că tindem să uităm cum să facem asta).

Așa că, ia spune-mi: ai prefera să lucrezi 10-12 ore pe zi și să ai 10 zile de concediu de odihnă pe an (fara obligativitate legală pentru angajatori, iar sectorul privat sa ofere 20 de zile abia după ce ai lucrat 20 de ani în același loc), cum e prin SUA1)? Iar dacă ești mamă și naști, să te întorci la muncă după cel mult trei luni? Sau îți place cu vreo 33 de libere plătite (20 de zile de concediu + 13 zile libere cu ocazia diverselor sărbători) și cam 2 ani de concediu pentru creșterea copilului, cu indemnizații cu tot, cum e prin România2)? Preferi o societate „care pe care” sau una în care te poți lua natural la vorbă cu șoferul de autobuz, un vecin sau cineva lângă care te trezești așteptând la semafor? Vrei competiție exagerată, acerbă, sau ceva mai moderat, colaborativ? Vrei să-ți vinzi tot timpul vieții pe mulți bani sau cauți ceva mai echilibrat? Unde e liberalul feroce din noi atunci când depunem dosare pentru subvenții, alocații, indemnizații, bonusuri pentru naștere („Huo Firea!…A, stai să depun și eu dosarul, țac-pac…Gata. Huo Firea!”) și vouchere Materna (sau cum s-or numi)?

Iar pentru ateii prozeliți care te sufocă cu ideile lor în speranța că te vor convinge cumva să zici ca ei (comportându-se exact ca ceilalți prozeliți ai religiilor): când am refuzat un liber de la Stat oferit pentru o sărbătoare religioasă? Că dacă suntem atât de principiali, suntem până la capăt și mergem la muncă în zilele alea (legal este posibil).

Țările scandinave funcționează pe un sistem socialist sau social democrat. Franța la fel. Nici Anglia nu-i departe, deși acolo-i altă mâncare de pește (una cu chipsuri și plină de ulei, probabil). Le vedem nivelul de dezvoltare socio-economică. Țări în care indicele de fericire e destul de mare, speranța de viață asemenea, iar un șofer de autobuz e plătit cam ca un inginer începător, deoarece joacă un rol important în societate (te duce la muncă) și are, la rândul lui, o viață și o familie. Țări cu impozite mari, dar cu sisteme sociale și servicii publice funcționale.

Suntem capabili să facem diferența dintre socialism și comunism? Că nu-i deloc aceeași treabă. Nu de alta, dar tare mi-e că fix din cauza acestei neînțelegeri (cauzată de o mare lipsă a educației reale combinată cu comoditatea morbidă a ignoranței) urlăm noi cu liberalismul, libertarianismul (un flagel puțin periculos) și ateismul, de teamă ca nu cumva să creadă ăia mai șmecheri că dorim să trăim ca-n anii ’80.

Probabil că textul ăsta va fi citit de către mulți în cheia greșită. Nu sunt deloc un inamic al pieței libere sau alte lucruri conexe. Nu sunt de părere că problemele cu care ne confruntăm acum sunt normale sau că ar trebui ignorate, ba chiar dimpotrivă. Consider că nu putem trăi cu pretenția că vom evolua cumva doar xeroxând alte nații, cu alt istoric și altă cultură, iar pentru asta este vital să înțelegem cu adevărat cine suntem, ce prețuim și ce dorim. Abia atunci putem pune mâna pe lopată și să reconstruim, ieșind acest defetism idiot și ciudat de comod în care ne scăldăm de ani de zile („suntem proști”, „România e o țară de căcat”, „nu avem speranță”, etc.).

SURSE

1)U.S. Department of Labor, U.S. Bureau of Labor Statistics 2)List of minimum annual leave, by country

« Mai suntem capabili să ajutăm cu adevărat?


Hits
Valid CSS! HTML5 Valid Donate using PayPal
GDPR Info | Built with Jekyll | Hosted on GitHub Pages with FreeDNS.afraid.org | Subscribe via RSS