Dragoș Iorgulescu's website

Home \ Blog \ Călătoria - Confluența evadării, a explorării și-a regăsirii de sine
  
🗓  


Grafic: Dragoș Iorgulescu

În prezent, mai tuturor ne place să călătorim. Trăim într-o societate suficient de privilegiată încât, neavând multe griji cu privire la nevoile de bază, timpul liber abundă. Iar cum căscatul ochilor în ecrane albastre ore-n șir devine (cu greu, după mult timp) un pic plictisitor chiar și pentru omul modern hiperconectat, apare dorința de a călători.

Cu vreme bună-n urmă, pe când oamenii aveau gospodării și trebuiau să se ocupe de tot ce presupunea asta (animale, grădină cu legume, casă, adusul apei, șamd.), ideea de-a călători „ca să mai spargi monotonia” era ciudată, aproape la fel de ciudată ca ideea de-a alerga aiurea, „pentru a te dezmorți și tonifica”. Atunci când ai preocupări reale ce-ți consumă timpul și energia fizică, dorești ca momentele de relaxare să se deruleze altfel, incluzând odihna și contemplarea (uitatul în gol fiind necesar la intervale regulate, cu toate că este blamat de societatea urbană contemporană).

Așa că mă tot gândeam, ca un veritabil părerolog insomniac ce sunt, la ce s-o fi schimbat și la scopul călătoriei. Există și-n prezent oameni ce au grijă de gospodării sau mici industrii familiale, la fel cum există oameni care pur și simplu nu simt nevoia de a se aventura. Cu toate acestea, ce dorește Călătorul atunci când pleacă de-acasă?

La o privire mai atentă, subiectul devine suficient de complex. Analiza experienței personale, coroborată cu diverse lecturi ale unor texte ce-ți sucesc mințile cu scopul de-a-ți pune la îndoială propria existență (un lucru esențial dacă pornești pe lungul drum al analizei de sine), mi-a revelat modul în care o călătorie diferă ca scop și abordare în funcție de vârstă.

Adolescentul, Tânărul și Adultul vor căuta să călătorească, gravitând în jurul a trei mari vectori: Evadarea, Explorarea și Regăsirea. Variația aceasta este interesantă, căci raportul de forțe dintre cei trei se schimbă odată cu maturizarea individului (desigur, se poate dezbate pe tema definiției maturității, dar nu e locul aici și este facil să mergem pe consensul comun) sau, altfel spus, cu înaintarea în vârstă.

Există, bineînțeles, cazuri intermediare sau speciale. Evadarea poate fi o metodă de regăsire pentru un adult (să zicem că, după un divorț sau o mare decepție, respectivul pleacă aiurea-n lume pentru a evada și a se regăsi, deopotrivă), la fel cum etapa Adolescentului sau a Tânărului se poate întinde până spre bătrânețe în cazul indivizilor ce refuză să accepte trecerea timpului, responsabilizarea și autolimitarea.

Cu toate acestea, îndrăznesc să-mi ilustrez raționamentul și să conturez cele trei categorii.


Adolescentul

Interval de vârstă: 14-20 de ani

Vorbim despre o personalitate neconturată, un spirit în formare ce posedă o sete neostoită pentru explorare și puternica dorință de-a evada din constrângerile „generației vechi și depășite”. Fuge de orice responsabilitate, acestea fiind privite ca niște cătușe. Dorește să ajungă cât mai departe, cât mai ieftin (căci nu are bani, iar asta de cele mai multe ori nu-l oprește din a se bucura de viață) și să întâlnească mulți oameni noi și diferiți.

Caută cu disperare socializarea și apartenența la un grup pentru că încă nu-și cunoaște sinele și singura metodă de-a-i fi recunoscută ființarea este validarea socială. De cele mai multe ori nu-l interesează detaliile istorice ale locurilor („niște pietre obosite”) și va digera pe nemestecate orice idee sau principiu pe care-l va prinde-n zbor prin locurile pe unde umblă, schimbându-și foarte des reperele și percepția.

Tânărul

Interval de vârstă: 20-40 de ani

Ancorat un pic în lumea din jurul său, dobândind câteva responsabilități (serviciu, grija propriei persoane) și având deja ceva experiență de viață, va căuta o cale de evadare din contextul ce pare că-l îngrădește din ce în ce mai mult (obligații profesionale și financiare, eventuale angajamente sentimentale, etc.), însă având o personalitate destul de bine creionată, va confrunta și compara ce vede în jur cu nebuloasa pregnantă și încă greu de înțeles a moștenirii morale, a Vechiului, a rămășițelor patristice ce există-n el.

Devine interesat și de alte aspecte ale călătoriei, precum cel istoric și cultural. Observă și compară, concentrându-se pe diferențe în detrimentul asemănărilor. Caută să se simtă bine, cu sau fără compania cuiva. Cantitatea de fotografii efectuate într-un sejur tinde să scadă, preferând instinctiv să observe mai mult cu proprii ochi decât cu senzorul unei camere foto.

Adultul

Interval de vârstă: peste 40 de ani

Este stadiul pe care cei mai mulți dintre noi îl atingem doar cu numele, prin virtutea vârstei. Însă Adultul nu este definit doar de numărul anilor sau de experiența proprie de viață, ci și de experiențele celor din jurul său, capabilitatea de-a face sacrificii, de-a renunța la comoditate și egoism și prezența unor principii solide.

Călătorește cu drag din dorința de a cunoaște, de-a vorbi cu oameni diferiți de el și de-a experimenta culturi noi. Știe însă ce-l definește ca individ și, la finalul unui sejur sau vreunei aventuri, își va reafirma Sinele regăsit, lucrând la propria-i îmbunătățire. Nu vânează senzaționalul sau boemia extremă, dar nici nu le critică, înțelegând perfect sensul fiecărei etape. Când călătorește însoțit de cei apropiați, ia întotdeauna în calcul dorințele și doleanțele acestora. Numărul de fotografii scade, abordarea fiind orientată spre calitate și însemnătate.


Desigur, în realitate cele trei tipologii (să-mi fie iertată forțarea termenului) se suprapun, având vectorii comuni (Evadarea, Explorarea și Regăsirea) datorită construcției psihicului uman. Este interesantă observarea ponderilor acestora pe parcursul vieții. Concluzie nu știu dacă am, căci tot ce am enunțat este urmarea unor gânduri rătăcite. Așadar, consider că utilitatea unei asemenea discuții constă într-o mai bună disecție a propriei persoane.

Aș îndrăzni să afirm că modul în care călătorim trădează plasarea noastră pe axa maturizării și a vieții în general. De ce anume fugim când plecăm de acasă? Sau poate dorim să învățăm lucruri noi, să ajutăm niște oameni străini prin acțiuni de voluntariat sau să gustăm 10 tipuri de bere într-o seară? Pe cine căutăm când dorim cu disperare să intrăm în vorbă cu un om dintr-o altă cultură? Și ce spun toate acestea despre noi?

Hits

Valid CSS! HTML5 Valid Donate using PayPal
GDPR Info | Built with Jekyll | Hosted on GitHub Pages with FreeDNS.afraid.org | Subscribe via RSS