Câteva cuvinte despre frustrările parentale

Venirea pe lume a unui copil poate fi un lucru cu adevărat frumos, atâta vreme cât el a fost dorit iar părinții săi sunt dispuși să formeze o relație cu acesta, să-i poarte de grijă și să-l asiste pe lungul drum al dezvoltării. Poate fi una dintre cele mai frumoase și valoroase adiții ale vieții, oricât de clișeic, „expirat” sau telenovelistic sună (eu râdeam când auzeam așa ceva, cu ani în urmă).

Totodată, grija unui copil presupune suficient de multe sacrificii din partea părinților, mai ales în primii ani. Stilurile de viață se schimbă, fiind necesar să te mulezi pe nevoile celui mic. Călătoriile se planifică diferit, casa o reorganizezi, ajustezi cheltuielile și-ți restructurezi timpul disponibil pe parcursul zilei.

Continuarea

De ce românii nu sunt productivi?

De fapt, întrebarea este „De ce românii nu sunt cu adevărat productivi?”.
Oricât ne-am bate cu pumnii în piept, trebuie să recunoaștem că suntem (cel puțin în prezent) un popor cu o mare apetență pentru trândăvie. Visăm să stăm degeaba cât mai mult timp și, dacă este posibil, altcineva să ne rezolve obligațiile casnice. Nu sunt nicidecum adeptul ideii de „productivitate extremă”, ce presupune să muncești absolut tot timpul până în pragul obsesiei, ignorând celelalte aspecte importante ale vieții. În fond, munca nu este singurul element definitoriu, dar categoric este o parte importantă a existenței noastre.

Continuarea

Cum te simți când îți dai seama că ești un prost arogant

Cumplit, mai ales dacă ai peste 30 de ani. E momentul în care-ți vin în minte toate situațiile în care ai dat dovadă de neam prost, mârlănie sau de „aere”. Atunci când simți că intri-n pământ de rușine și reușești să conștientizezi că ai o asemenea latură pe care ai lăsat-o să se manifeste-n voie ani la rând, inclusiv la adresa prietenilor și familiei.

Continuarea

Călătoria: Confluența evadării, a explorării și-a regăsirii de sine

În prezent, mai tuturor ne place să călătorim. Trăim într-o societate suficient de privilegiată încât, neavând multe griji cu privire la nevoile de bază, timpul liber abundă. Iar cum căscatul ochilor în ecrane albastre ore-n șir devine (cu greu, după mult timp) un pic plictisitor chiar și pentru omul modern hiperconectat, apare dorința de a călători.

Cu vreme bună-n urmă, pe când oamenii aveau gospodării și trebuiau să se ocupe de tot ce presupunea asta (animale, grădină cu legume, casă, adusul apei, șamd.), ideea de-a călători „ca să mai spargi monotonia” era ciudată, aproape la fel de ciudată ca ideea de-a alerga aiurea, „pentru a te dezmorți și tonifica”. Atunci când ai preocupări reale ce-ți consumă timpul și energia fizică, dorești ca momentele de relaxare să se deruleze altfel, incluzând odihna și contemplarea (uitatul în gol fiind necesar la intervale regulate, cu toate că este blamat de societatea urbană contemporană).

Așa că mă tot gândeam, ca un veritabil părerolog insomniac ce sunt, la ce s-o fi schimbat și la scopul călătoriei. Există și-n prezent oameni ce au grijă de gospodării sau mici industrii familiale, la fel cum există oameni care pur și simplu nu simt nevoia de a se aventura. Cu toate acestea, ce dorește Călătorul atunci când pleacă de-acasă?

La o privire mai atentă, subiectul devine suficient de complex. Analiza experienței personale, coroborată cu diverse lecturi ale unor texte ce-ți sucesc mințile cu scopul de-a-ți pune la îndoială propria existență (un lucru esențial dacă pornești pe lungul drum al analizei de sine), mi-a revelat modul în care o călătorie diferă ca scop și abordare în funcție de vârstă.

AdolescentulTânărul și Adultul vor căuta să călătorească, gravitând în jurul a trei mari vectori: EvadareaExplorarea și Regăsirea. Variația aceasta este interesantă, căci raportul de forțe dintre cei trei se schimbă odată cu maturizarea individului (desigur, se poate dezbate pe tema definiției maturității, dar nu e locul aici și este facil să mergem pe consensul comun) sau, altfel spus, cu înaintarea în vârstă.

Există, bineînțeles, cazuri intermediare sau speciale. Evadarea poate fi o metodă de regăsire pentru un adult (să zicem că, după un divorț sau o mare decepție, respectivul pleacă aiurea-n lume pentru a evada și a se regăsi, deopotrivă), la fel cum etapa Adolescentului sau a Tânărului se poate întinde până spre bătrânețe în cazul indivizilor ce refuză să accepte trecerea timpului, responsabilizarea și autolimitarea.

Cu toate acestea, îndrăznesc să-mi ilustrez raționamentul și să conturez cele trei categorii.

Continuarea

Is AI meant to replace God?

“We don’t want to conquer the cosmos, we simply want to extend the boundaries of Earth to the frontiers of the cosmos. […] We think of ourselves as the Knights of the Holy Contact. This is another lie. We are only seeking Man. We have no need of other worlds. We need mirrors”.

This is a quote from Stanisław Lem’s “Solaris”. The idea that humans are actually looking for mirrors when venturing out into the unknown touches on a pretty deep subject.

Continuarea

Cum mi-am găsit Nordul

Singurătatea este adesea acută atunci când ești înconjurat de foarte mulți oameni. În furnicarul unui mare oraș, relaționarea cu cei din jur devine foarte dificilă, iar construirea noilor prietenii tinde spre imposibil. Cu toții tânjim după autoizolare și ideea de-a ne cunoaște vecinii de bloc ne sperie, rămânându-ne doar împodobirea propriilor colivii cu vise la preț redus și țeluri fără noimă care nici măcar nu ne aparțin. Astfel, călătoria mea în căutarea sensului și apartenenței a luat naștere dintr-o profundă dezorientare, la un loc cu absența unei busole morale cu adevărat funcționale.

Continuarea

Is Strava just another Facebook?

Well, of course it’s not. Not really. Or, maybe just a bit.

It would appear as dumb or superficial to think that Strava is just another Facebook, targeted at a different audience. Especially since, for example, “posting” something to your Strava profile requires that some physical activity has been performed (be it running, swimming, walking, cycling, etc.). This makes it more of a social network for sports enthusiasts, which is really cool.

Continuarea