Nu suntem liberali și nici atei, oricât de mult ne-am da astfel

Deși sunt două cuvinte ce stau pe buzele tuturor în ultimii 20 de ani, suntem destul de departe de rezonanța adevărată cu ce definesc ele. Mai ales din punct de vedere cultural. Și cred că, într-un final, e bine că suntem așa, pentru că rostim sus și tare niște idei care credem că ne pun în aceeași găleată cu Occidentul către care tindem (cam distorsionat pe alocuri, însă asta-i altă discuție), dar nu ni le însușim mai deloc. Pentru că ne e teamă să recunoaștem cu voce tare dorința de a implementa un socialism modern, poate și pentru că nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă asta. Să-ncerc să mă explic, înainte să dați cu pietre.
Continuarea

Stranger days

Maybe the weather fluctuations have something to do with it, but I find myself a bit overwhelmed. It seems I am not able to lose the extra-weight I’ve gained during the past 8 months (or at least, not as efficiently as I did in the past), but this is largely because of my irregular and psychotic eating habits. I seem to take refuge in cookies, chocolate and bread, and since I’m not running or cycling at the moment, it does not help. 

Continuarea

Mai suntem capabili să ajutăm cu adevărat?

Mai mult ca sigur ți s-a întâmplat. Și nu o singură dată.

Mergeai liniștit pe stradă, pe trotuare pline cu rahat de câine, noroi, moloz, chiștocuri de țigară și multe alte urme ale „civilizației” urbane bucureștene. Erai cu gândul departe. Probabil te gândeai la vreun episod din serialul preferat pe care-l sorbi asiduu precum sorbeau casnicele generației mamei tale „Sclava Isaura” și „Tânăr și neliniștit” (doar că tu, bineînțeles, ești altfel…nu?), sau poate erai supărat că a pierdut Manchester și nu ți-a ieșit pasența la pariuri sportive. Ori, poate te gândeai că nu reușești să găsești mașina ideală pentru care te vei înhăma la încă un credit, doar ca să înlocuiești „vechitura” pe care-o ai de 5 ani.

Continuarea

Facebook really is of no use

I’ve had a Facebook account for a while, but at some point decided to deactivate it. It felt like some sort of a burden to know that friends, colleagues or remote acquaintances knew I was present on „the network”, because most of them assumed I was constantly up-to-date with their lives and anger (or that I had to, otherwise I’d just be rude). Because Facebook is a great harvester of anger and helplessness.

Continuarea

Rușinea face minuni

Să nu arunci gunoaie pe jos în timp ce mergi pe stradă ar putea fi un lucru bun pentru imaginea ta, căci ar însemna că îţi pasă măcar de reacţiile dezaprobatoare ale celor din jur. La fel, dacă ai strânge excrementele lăsate de câinele tău fix în mijlocul drumului, ar însemna că ai o strângere de inimă la gândul că cineva te-a văzut și că știe din vina cui acea mizerie tronează pe asfalt. Mai mult decât atât, te-ar trece fiorii la gândul că ai putea intra cu câinele într-un loc de joacă pentru copii, lăsându-l să se ușureze pe cei 10 metri pătraţi de iarbă pe care micuţii captivi între betoane încearcă să se joace fără griji.

Continuarea

When a tool becomes a drug

Let’s take a second and imagine that you’ve just called in a plumber to fix a broken pipe in your bathroom. The guy arrives and starts unpacking all the things he will need in order to deal with your issue. But when he reaches for the wrench, instead of actually using it, he starts grining and looking at it as if he is experiencing true awe. Maybe he silently moans as he contemplates the handles and ruggedness of cold forged steel. He is so distracted and enamoured with that wrench that he forgets why he came there for in the first place, and when he finally starts working, he rushes everything and does a job not much better than what you would have done, with duct tape and a cloth. And if you dare say anything about that, prepare for a whirlwind.

Continuarea