Rușinea face minuni

Să nu arunci gunoaie pe jos în timp ce mergi pe stradă ar putea fi un lucru bun pentru imaginea ta, căci ar însemna că îţi pasă măcar de reacţiile dezaprobatoare ale celor din jur. La fel, dacă ai strânge excrementele lăsate de câinele tău fix în mijlocul drumului, ar însemna că ai o strângere de inimă la gândul că cineva te-a văzut și că știe din vina cui acea mizerie tronează pe asfalt. Mai mult decât atât, te-ar trece fiorii la gândul că ai putea intra cu câinele într-un loc de joacă pentru copii, lăsându-l să se ușureze pe cei 10 metri pătraţi de iarbă pe care micuţii captivi între betoane încearcă să se joace fără griji.

Continuă lectura „Rușinea face minuni”

Suckless Ubuntu

What is it?

The nice & “official” explanation: A script that needs to be run on top of a fresh Ubuntu Minimal installation, thus producing a lightweight, fast and cozy work & play environment. Maybe I will manage to produce an ISO at some point in the future, but I do not consider this a must since it’s aimed at personal use.

Actual explanation A very egotistical “project” that allows me to quickly setup an Ubuntu-based system for times when I’m forced to use a more popular distribution (i.e. at the workplace) instead something I favor (like musl-based distros and/or FreeBSD). Since I’m quite a fan of deep work & frugality, it was something I had to try. In the end, I did have some fun with this small project.

Continuă lectura „Suckless Ubuntu”

When a tool becomes a drug

Let’s take a second and imagine that you’ve just called in a plumber to fix a broken pipe in your bathroom. The guy arrives and starts unpacking all the things he will need in order to deal with your issue. But when he reaches for the wrench, instead of actually using it, he starts grining and looking at it as if he is experiencing true awe. Maybe he silently moans as he contemplates the handles and ruggedness of cold forged steel. He is so distracted and enamoured with that wrench that he forgets why he came there for in the first place, and when he finally starts working, he rushes everything and does a job not much better than what you would have done, with duct tape and a cloth. And if you dare say anything about that, prepare for a whirlwind.

Continuă lectura „When a tool becomes a drug”

Câteva cuvinte despre frustrările parentale

Venirea pe lume a unui copil poate fi un lucru cu adevărat frumos, atâta vreme cât el a fost dorit iar părinții săi sunt dispuși să formeze o relație cu acesta, să-i poarte de grijă și să-l asiste pe lungul drum al dezvoltării. Poate fi una dintre cele mai frumoase și valoroase adiții ale vieții, oricât de clișeic, „expirat” sau telenovelistic sună (eu râdeam când auzeam așa ceva, cu ani în urmă).

Totodată, grija unui copil presupune suficient de multe sacrificii din partea părinților, mai ales în primii ani. Stilurile de viață se schimbă, fiind necesar să te mulezi pe nevoile celui mic. Călătoriile se planifică diferit, casa o reorganizezi, ajustezi cheltuielile și-ți restructurezi timpul disponibil pe parcursul zilei.

Continuă lectura „Câteva cuvinte despre frustrările parentale”

De ce românii nu sunt productivi?

De fapt, întrebarea este „De ce românii nu sunt cu adevărat productivi?”.
Oricât ne-am bate cu pumnii în piept, trebuie să recunoaștem că suntem (cel puțin în prezent) un popor cu o mare apetență pentru trândăvie. Visăm să stăm degeaba cât mai mult timp și, dacă este posibil, altcineva să ne rezolve obligațiile casnice. Nu sunt nicidecum adeptul ideii de „productivitate extremă”, ce presupune să muncești absolut tot timpul până în pragul obsesiei, ignorând celelalte aspecte importante ale vieții. În fond, munca nu este singurul element definitoriu, dar categoric este o parte importantă a existenței noastre.

Continuă lectura „De ce românii nu sunt productivi?”

Cum te simți când îți dai seama că ești un prost arogant

Cumplit, mai ales dacă ai peste 30 de ani. E momentul în care-ți vin în minte toate situațiile în care ai dat dovadă de neam prost, mârlănie sau de „aere”. Atunci când simți că intri-n pământ de rușine și reușești să conștientizezi că ai o asemenea latură pe care ai lăsat-o să se manifeste-n voie ani la rând, inclusiv la adresa prietenilor și familiei.

Continuă lectura „Cum te simți când îți dai seama că ești un prost arogant”

Călătoria: Confluența evadării, a explorării și-a regăsirii de sine

În prezent, mai tuturor ne place să călătorim. Trăim într-o societate suficient de privilegiată încât, neavând multe griji cu privire la nevoile de bază, timpul liber abundă. Iar cum căscatul ochilor în ecrane albastre ore-n șir devine (cu greu, după mult timp) un pic plictisitor chiar și pentru omul modern hiperconectat, apare dorința de a călători.

Cu vreme bună-n urmă, pe când oamenii aveau gospodării și trebuiau să se ocupe de tot ce presupunea asta (animale, grădină cu legume, casă, adusul apei, șamd.), ideea de-a călători „ca să mai spargi monotonia” era ciudată, aproape la fel de ciudată ca ideea de-a alerga aiurea, „pentru a te dezmorți și tonifica”. Atunci când ai preocupări reale ce-ți consumă timpul și energia fizică, dorești ca momentele de relaxare să se deruleze altfel, incluzând odihna și contemplarea (uitatul în gol fiind necesar la intervale regulate, cu toate că este blamat de societatea urbană contemporană).

Așa că mă tot gândeam, ca un veritabil părerolog insomniac ce sunt, la ce s-o fi schimbat și la scopul călătoriei. Există și-n prezent oameni ce au grijă de gospodării sau mici industrii familiale, la fel cum există oameni care pur și simplu nu simt nevoia de a se aventura. Cu toate acestea, ce dorește Călătorul atunci când pleacă de-acasă?

La o privire mai atentă, subiectul devine suficient de complex. Analiza experienței personale, coroborată cu diverse lecturi ale unor texte ce-ți sucesc mințile cu scopul de-a-ți pune la îndoială propria existență (un lucru esențial dacă pornești pe lungul drum al analizei de sine), mi-a revelat modul în care o călătorie diferă ca scop și abordare în funcție de vârstă.

AdolescentulTânărul și Adultul vor căuta să călătorească, gravitând în jurul a trei mari vectori: EvadareaExplorarea și Regăsirea. Variația aceasta este interesantă, căci raportul de forțe dintre cei trei se schimbă odată cu maturizarea individului (desigur, se poate dezbate pe tema definiției maturității, dar nu e locul aici și este facil să mergem pe consensul comun) sau, altfel spus, cu înaintarea în vârstă.

Există, bineînțeles, cazuri intermediare sau speciale. Evadarea poate fi o metodă de regăsire pentru un adult (să zicem că, după un divorț sau o mare decepție, respectivul pleacă aiurea-n lume pentru a evada și a se regăsi, deopotrivă), la fel cum etapa Adolescentului sau a Tânărului se poate întinde până spre bătrânețe în cazul indivizilor ce refuză să accepte trecerea timpului, responsabilizarea și autolimitarea.

Cu toate acestea, îndrăznesc să-mi ilustrez raționamentul și să conturez cele trei categorii.

Continuă lectura „Călătoria: Confluența evadării, a explorării și-a regăsirii de sine”