Dragoș Iorgulescu



Legenda spune că cei de la Sleep se întorceau agale din deșert, cântând încă „Dopesmoker”-ul pe care-l înregistraseră cu ceva ani buni în urmă. În drumul lor, au zis să traverseze prin Grecia, de dragul diversității. Undeva prin Ioannina, i-au zărit pe cei de la Villagers of Ioannina City improvizând pe teme folclorice grecești, la umbra unui măslin, inspirați de priveliștea mirifcă a lacului Ioanninon și a munților din jur. După ce s-au salutat prietenește, au zis s-o pună de-o cântare.

Mă rog, cel puțin asta mi-am imaginat că s-a întâmplat atunci când mi-a fost dat să aud EP-ul Zvara/Karakolia al celor de la Villagers of Ioannina City (sau VIC, pe scurt).

 

Trupa a fost înființată în 2007 și s-a axat, încă de la bun început, pe un amestec de post/stoner/psych rock și folclor grecesc (mai ales cel specific zonei Epirului - adică Nord-Vestul Greciei). Pe lângă „ansamblul” clasic chitară-bass-tobe, au apărut clapele și instrumentele tradiționale grecești (și mediteraneene): bouzouki, caval, clarinet, baglama, tzouras și cimpoi (ocazional). Se cântă cu voce puternică, melodică, în limba greacă (singura excepție este piesa „Nova” de pe albumul „Riza”).
Echipa formată din Alex Karametis (chitară, voce), Akis Zois (bass), Aris Giannopoulos (tobe), Konstantis Pistiolis (clarinet, caval, voce), Achilleas Radis (clape) și Giannis Haldoupis (pe înregistrările mai vechi) a produs trei materiale de studio: „Promo 2010”, „Riza” (aprilie 2014 - despre care voi mai vorbi în curând) și EP-ul Zvara/Karakolia (noiembrie 2014).

 

EP-ul despre care discut a fost lansat doar pe vinil (format mic, 45rpm). Cu toate acestea, deși nu dețin un pick-up, am reușit să găsesc o copie (din cele 500 care au fost puse-n vânzare, numerotate manual) „ca nouă” la cineva din Kavala (trăiască discogs.com), așa că am făcut achiziția fără ezitare. Rodul muncii celor de la VIC îmi pare suficient de rar, aparte și calitativ cât să merite achiziția în format fizic. Partea bună este că EP-ul e disponibil și în format digital, pe pagina de Bandcamp a trupei (îl puteți asculta și descărca gratuit, lăsându-vă opțiunea de-a „dona” orice sumă doriți pentru produsul respectiv), astfel că am descărcat și versiunea MP3.
Prima piesă, „Zvara”, este un cântec-imn despre revoluții și revoluționari. Construcția melodiei oricum sugerează așa ceva, prin riff-urile foarte puternice de bass și chitară, dublate la tobe de un ritm clasic grecesc (zembeitiko, dacă nu mă înșel; un soi de 98modificat) „alterat” să sune a stoner doom.
Vocea (sau, mai degrabă, vocile) sunt pregnante, melodioase și cu atitudine, creând impresia unei cete de băieți hotărâți care se duc să-și redobândească locurile natale. De altfel, asta reiese din traducerea versurilor în engleză, redactată chiar de un grec. Elementele din „Dopesmoker” despre care aminteam la început sunt destul de prezente, însă nu definitorii (ceea ce e și mai de apreciat).
A doua „față” a EP-ului constă în piesa „Karakolia” (nume atribuit unui soi de măsline specific Greciei, cunoscut și sub numele de Kalamatiani sau Kalomon), ce începe cu acorduri de tzouras, urmate de baglamabouzouki și restul celor din VIC. De instrumentele tradiționale s-au ocupat Evripidis Ntinalexis, Giorgos Rigas și Kostas Papapanagiotou. Vocile de pe fundal sunt ale ansamblului PLEMBA.
Se disting două părți ale melodiei. Undeva pe la jumătate, după câteva secunde de liniște, o chitară parcă desprinsă din „Holy Tears” al celor de la Isis creează o atmosferă specifică interludiilor din post-metal, peste care vine un solo improvizațional de bouzouki. Un crescendo constant duce la reintrarea-n ritmul definitoriu al piesei.
Dacă vreți să ascultați ceva diferit și foarte bine construit, recomand materialul de față. Evident, fac aici apel la deschiderea celor ce au parcurs acest text. În viitor voi mai vorbi despre albume și trupe similare din punct de vedere al ineditului, căci curajul de-a ieși din tiparele muzicii și-a explora dimensiuni noi îmi pare, cu adevărat, o dovadă de creativitate și originalitate.
Audiție plăcută s-aveți!