Dragoș Iorgulescu's website

Home \ Blog \ Rușinea face minuni
  
🗓  

*Foto: Dragoș Iorgulescu*

Să nu arunci gunoaie pe jos în timp ce mergi pe stradă ar putea fi un lucru bun pentru imaginea ta, căci ar însemna că îţi pasă măcar de reacţiile dezaprobatoare ale celor din jur. La fel, dacă ai strânge excrementele lăsate de câinele tău fix în mijlocul drumului, ar însemna că ai o strângere de inimă la gândul că cineva te-a văzut și că știe din vina cui acea mizerie tronează pe asfalt. Mai mult decât atât, te-ar trece fiorii la gândul că ai putea intra cu câinele într-un loc de joacă pentru copii, lăsându-l să se ușureze pe cei 10 metri pătraţi de iarbă pe care micuţii captivi între betoane încearcă să se joace fără griji.

Dacă n-ai scuipa pe stradă, ai arăta a om civilizat și cu bun simţ, nu ca ultimul pârnăiaș necizelat. La un loc cu “efortul” de-a te spăla cu săpun și de-a te îmbrăca normal atunci când ieși din casă, ar alcătui dovada că ești un om atent la modul în care te prezinţi în lume. Iar strada ar arăta mai bine fără flegmele tale.

Când realizezi că nu ești Miezul Lumii și că cei din jurul tău sunt oameni la fel ca tine, cu probleme, trăiri, decepţii, responsabilităţi și pasiuni, parcă nu-ţi mai vine să faci slalom prin trafic precum un delfin disperat, bucurându-te că l-ai mai făcut pe-un fraier. Parcă ţi-ar fi jenă să te afișezi ca un individ mai important decât ceilalţi de teapa ta. Ai fi mult mai puţin nervos, un pic mai relaxat și probabil că viaţa ta personală ar beneficia enorm din asta. N-ai mai risca accidente care-ar răni oameni nevinovaţi și n-ai polua și mai mult un aer și așa aproape irespirabil.

N-ai înjura și n-ai avea crize de nervi de faţă cu un copil mic, ba mai mult de faţă cu propriul copil, căci ţi-ar fi teamă de modul în care percepţia lui asupra ta s-ar schimba, la un loc cu raportul. Te-ar jena gândul că odrasla ta ar înjura la școală ca la ușa cortului, din simplul motiv că te-a auzit vorbind așa prin casă. Ai simţi un prejudiciu de imagine când ai auzi vecinii spunând: “Aoleu, ai auzit ce e la gura copilului lui Alex? Oare acasă cum le vorbește părinţilor?”.

Ai lăsa de-o parte aroganţa și îngâmfarea, căci ai intra în pământ de rușine dacă te-ai vedea din afară purtându-te astfel. Ţi-ai conștientiza penibilul și nu ai mai desconsidera orice normă morală, tradiţională sau socială doar din dorinţa de-a te afișa ca un rebel etern, omnipotent și atoateștiutor.

Parcă ai dori să vorbești mai puţin, căci știi că scoţi numai inepţii pe gură. N-ai posta pe FB și Insta câte trei poze cu zâmbetul tău fals sau orice moment intim din viaţa ta privată, căci te-ai simţi oribil să știi că-ţi trăiești viaţa doar prin lentila camerei unui telefon, dedicându-te declarării și informării perpetue prin care-ţi semnalezi (cu laudă tacită) principiile, dorinţele, împlinirile, virtuţile și nemulţumirile. Dimpotrivă, ai lucra la umplerea tuturor golurilor din tine care te fac să te comporţi astfel, goluri pe care ţi le ascunzi în speranţa că vor dispărea de la sine, cândva.

Însă, mai presus de orice, n-ai mai scrie pe net despre cum alţii se comportă ciudat, fals sau eronat. Ţi-ar fi rușine de tine, căci știi că ești un ticălos care minte la rândul lui, uneori, cu zâmbetul pe buze. Te știi găunos și cu probleme de autocontrol, știi că ești fragil, instabil și trecător.

Rușinea face minuni, dar toate cele de mai sus nu se întâmplă în viaţa și societatea noastră de zi cu zi. De ce? Pentru că noi nu mai credem în minuni, deoarece suntem prea deștepţi ca să trecem de sensul imediat al unui cuvânt și nu avem timp de filosofeli inutile sau educaţie morală.

Ne grăbim. Avem niște ură de cultivat și parcă au mai apărut ceva sezoane noi pe Netflix. Nu de alta, dar shaorma aia trebuie mâncată în timp ce te uiţi la ceva mișto, fără să te deranjeze copilul (că doar de-aia l-ai uitat într-un colţ, cu tableta și telefonul sub nas), ca pe urmă să iei pastilele ce tocmai ţi-au fost aduse de curier. Iar la muncă e nasol, ţara e nașpa și nimic nu va merge vreodată, dar tu nu ești capabil să-ți faci un pic de ordine prin casă. Eminescian neînțeles ce ești…

Rușinea face minuni.

P.S.: De vreo doi ani văd această mâzgăleală la vreo câteva blocuri distanţă de cel în care locuiesc. Am tot rumegat-o, căci n-am cum s-o ratez când trec prin zonă.

Hits

Valid CSS! HTML5 Valid Donate using PayPal
GDPR Info | Built with Jekyll | Hosted on GitHub Pages with FreeDNS.afraid.org | Subscribe via RSS